Deocamdată e o grămadă de muncă, terenul e puţin instabil iar stresul intens. Deci nimic nou.

http://basty.canvas.ro

Today i have bird shit all over the backseat. God, i love nature taking it’s course ALL OVER MY BACKSEAT!!!

Scuze pentru focalizare, nu-s fotograf profesionist.

Aşadar, decât lung şi amuzant, mai bine scurt şi prost. Aşa a zis şi Darwin.

Îmi sforăie căţeaua de mută biroul de sub mine. Să nu mai zic că s-a tăvălit alaltăieri în ceva câcat găsit pe afară; a trebuit să mă îmbăiez în Domestos. Acum sunt translucent… ce fain!

Am făcut un site cadou pentru un club de airsoft din Scoţia; mi-a plăcut de ei cum se injurau pe teren. Proprietara clubului a zis mersi, oau, ce surpriză, thank you Basty, you deserve a blowjob. Pe urmă n-a mai dat nici un semn; de 4 săptămâni. Mă gândesc să-i trimit un mail cu un covrig în jurul unei puli de negru.

Hitler was right!! Donuts ARE delicious.

Urmăresc un nou serial cu aventurile vitejeşti ale soldaţilor americani prin Pacific. Azi m-am uitat la episodul trei, erau în vacanţă în Australia, după Guadalcanal. Plin de femei uşoare, futeau ăştia acolo de se cruceau cangurii. Accurate history that is!

Mă tot cheamă unul la cafea dis de dimineaţă şi nu mai ştiu cum să-l refuz. Cred că vrea să-mi pună mâna pe picior.

Am deschis listele pentru înscrierea în noul meu grup radical. Ne vom inspira după IRA şi fiecare pretendent va trece prin testul suprem de vitejie: epilarea inghinală. Cred că la închiderea înscrierilor voi fi singur, înconjurat de femei epilate. Săracul de mine …. (SCORE!)

Ce faceţi de Paşti? Eu o să mă prefac că a înviat Patrick Swayze: “Nobody puts Baby in the corner!!!!”

***

Duminică, 28 februarie, venind dinspre Oradea, înainte de a intra în Floreşti (un fel de Otopeni al Clujului, pentru necunoscători), o dubă cu număr de Bulgaria (XT 6985 XA), plină la refuz cu ţigani, a vrut să mă scoată de pe şosea. Eram cu maică-mea în maşină şi am tras amândoi o sperietură straşnică. După diverse mui şi puli arătate ciorilor, am sunat la 112, unde miliţia clujeană a promis că dă maşina în urmărire şi când îi prind mă sună.

Pe urmă un prieten îmi zice că dacă nu a avut loc nici un contact fizic între cele două maşini nu ai cum să dovedeşti că a avut intenţia repsectivă, chiar cu martori. Oare aşa e? Dacă printr-o minune reuşeau să-i prindă, intenţionam să-i acuz de tentativă de omor.

Ştiu că apelurile la 112 sunt monitorizate, iar acţiunile luate în consecinţă sunt ulterior evaluate de Uniunea Europeană.

***

Pe de altă parte, împreună cu un prieten, am reuşit (mai mult el, că se plimbă zilnic pe acolo) să curăţăm o zonă a Clujului (complexul Sigma) de şmecheraşi care parchează în mijlocul străzii. Da, sunăm de fiecare dată la miliţia comunitară, care în 5 minute a venit şi s-a apucat de ridicat maşini. Impresionant.

Un apel a day keeps the cocălar away!

1. Gaby ieri, 19:58

Hummer sucks. I-am dat la unu in gura ieri la semafor, eu avand un ford fiesta pe la 120 de caluti, de o behait. Pun pariu’ ca dupa aceea s-o dus acasa si si-o dat foc la hummeru ala. Dupa ce ca consuma cat *, nici performante nu are.

2. ion astăzi, 12:59

Mai Gaby, cred ca inteligenta ta este mai mica decat cea a unei gaini. Tu ai impresia ca un HUMMER este facut pentru ditamai viteza? Nu bai dibolule, un HUMMER este facut sau era facut pentru terenuri accidentate. Cretinule!

Iar s-a apucat să ningă peste sudul ţării. În timp ce manevrez cu hărnicie telecomanda, între două Naţionale Geografice şi trei Descoperiri, frânturi de imagini însoţite de zbierete, urlete şi corespondenţe alarmate îmi confirmă că stilul pompieristic de a redacta şi prezenta ştirile a revenit. Îmi laud şi laud din nou decizia de a renunţa la a mai urmări canalele de ştiri româneşti.

În noiembrie 2007 am prins o zăpadă cruntă în Germania. Începuse să ningă într-o zi de marţi, noi urmând a pleca vineri la drum. Urmăream necontenit buletinele de ştiri, pentru a afla dacă putem porni către Cluj sau eram nevoiţi să mai petrecem înca o bucată de vreme între Fritzi şi Helge (nu că mă plâng de bere şi ciolan cu sauerkraut, dar plictiseala era maximă). Obişnuit fiind cu stilul românesc, eram revoltat din cauza comunicatelor calme despre “zăpada care cade în continuare şi traficul e îngreunat” . Cum, atât? Atât? Păi şi eu de unde aflu de morţi, răniţi, dacă se poate circula prin Baden-Württemberg? Câcat! Am plecat cu inima strânsă şi cu teama că vom rămâne înfundaţi în vreo curba de autostradă, prin nămeţi.

Ajunşi la Paprika după 10 ore de drum fără probleme majore (chiar am primit după vreo 3 săptămâni o amendă pentru viteză din Austria) şi odihnindu-ne la o cană de ceai, am dezbătut puţin problema şi ne-am dat seama că natura calmă a comunicatelor nemţeşti despre efectele zăpezii era rezultatul convingerii că autorităţile îşi fac treaba. Ninge? Sigur cineva deszăpezeşte. A rămas cineva blocat? Greu de crezut, dar sigur Notruf-ul a delegat un elicopter pentru a-i salva. Nici o problemă, să ne vedem de viaţă în continuare. Vreo doi trei Geistfahreri? Nişte bătrânei dezorientaţi de ninsoare, o să-i îndrume poliţia către sensul corect de mers.

Revenind la situaţia actuala din România: televiziunile au o reală nevoie de acest circ. Ce-o să fie, ce-o sa fie? E loto prono, e entertaining, e cu suspans! Oare o să moară proştii de pe DN7 Ialomiţa, sau nu? To find out, join us again, on The News!

N-o să vă plictisiţi niciodată în ţara asta.

Toate astea în timp ce Oprescu îşi arată nonşalant molarii şi premolarii somând din cockpitu-i de primar al tuturor primarilor:
a)deszăpezitorii să-şi facă treaba
b) oamenii să nu mai circule
c) câinii să nu mai latre
d) pisicile să nu mai fie curv.. scuze, politicienii să nu mai fie curve,
e)vremea…. să nu mai. Punct.

Am menţionat că e vai de noi? Deci am zis, aoleu şi toate alea? Da? Am reuşit să subliniez gravitatea faptului şi / sau în acelaşi timp să instaurez un ton alarmant, generator de panică? Da? Deci continuăm. Derulează mă prompterul! Aşea. Deeeeeci…. exponenţial am zis…. mmm…. premolaari…. aşa…. curve…. punct. Da.

AIAIAIAIAIIII stimaţi telespectatori! Au ieşit la atac ţurţuri ninja sinucigaşi! Prin atacuri asezonate cu diverse subterfugii aceştia reuşesc să năucească prin impact asupra creştetului pensionari nevinovaţi ce au ieşit la plimbat osteoporoza prin nămeţi! Unde s-a ajuns, nu mai avem scăpare! Utilajele de deszăpezit nu mai fac faţă, nici lateral, nici spate, poştite fiind din toate direcţiunile!!! Ne-au lăsat de izbelişte, soarta ne e petcetluită! Suteliarde şi mii de oameni nevinovaţi vor muri în chinuri groaznice pe şoselele blocate de viscolul necruţător, în timp ce autorităţile stă!

Iar acum, pentru o corespondenţă din direct şi exact buricul nămeţilor, vorbim cu Violeta, blocată undeva între Urziceni şi ceva anus al hărţii României nevrednic de calificativul localitate: Bună seara Violeta!
- Bună seara!
- Câţi morţi, răniţi, cadavre în putrefacţie, zbierete, urlete, plânsete în agonie ai în jurul tău?
- Hă? ….  Cum, cum?
- Descrie-ne puţin iadul prin care treci!
- Ă? Ce?
- Zăpadă, drum blocat, sute şi mii de oameni pe cale sigură către moarte! Nu sună cunoscut?
- A, păi e ok, drumul e destul de curăţat, am circula în voie dacă n-ar fi plin de români dobitoci care să depăşească coloana de maşini şi n-ar bloca ambele sensuri. Altceva mai vreţi să ştiţi?
- ….
- Alo?
- Nu, mulţumim Violeta, ajunge.

Deci, precum vedeţi, e DE ZA STRU! Tot ce putem face e să ne rugăm! Nu ne mai ajută nimeni!

Trecând la ştiri internaţionale, ecourile conferinţei de anul trecut de la Copenhaga, desfăşurată sub tema încălzirii globale încă se fac resimţite (…)

***

Mai nou consoarta cumpără într-o autentică veselie reviste de amenajări. Interioare. Reviste pe care, chinuit lăuntric fiind, le mai răsfoiesc. Pe budă. Util lucru (sau cel puţin aşa credeam în naivitatea mea), având în vedere faptul că iaca, am găsit o măsuţa de leptop, pentru stat în pat, cu loc pentru maus, cu lampă pentru examinat coşuri şi o isteaţă clemă pentru vază.

Ioai, du, Freude! Visul meu de-o viaţă! Nu numai să-mi desfăşor viaţa de freelancer de acasă, dar să-mi desfăşor chiar activitatea profesională din pat, cu lampă şi cu vază? Raiul pe pământ! Suck it, nine to fivers!

Iaca căcat. Ce rost că am găsit o asemenea măgăoaie dacă magazinul de unde ea se poate achiziţiona e doar în bucureşti. Lucru valabil de altfel pentru toate produsele prezentate în fiţuicile în cauză. Să nu mai zic de proiecte, cabinete de arhitectură şi birouri de stomatologi şi cu ce pula îşi mai plătesc autorii salariile: bucureşti, bucureşti, bucureşti…

Iaca aşa apare şi întrebarea mea, întrebare la care poate mă ajutaţi si dumneavoastră să găsesc un răspuns:

La ce căcat cu mac mai vând ăştia revistele lor imbecile şi în alte localităţi decât mărita capitală?

Mulţumiri Monicăi, din statusul căreia am furat linkul.

Compătimiţi-i pe băieţi, au luat amendă de 500 de RON şi acum luptă să scape de ea.

Melodia din fundal e The Pixies – Where is my mind.

O producţie ireală în colaborare cu o bancă unde numai muia e mai mare ca dobânda!

Da, sunt unul dintre dobitocii care şi-au luat credit. Pentru nevoi personale. Bani pe care i-am cheltuit pe puşti, haine, maşină şi dicstracţie. Ah, the good old romanian-specific fun!

Dar, într-o zi înnorată de toamnă, cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, a venit criza. După criză, a crescut dobânda de referinţă. După dobânda de referinţă, a crescut dobânda variabilă a creditului lui Basty. De la 375 de lei la 500 de lei. Fun! Basty era însă salariat, n-avea griji în afară de burtă şi termometrul pentru domnişoare, aşa că plătea fluierând. Inutil de precizat că, într-o zi însorită de vară, cu şnur în cur şi ţâţe la vedere, dobânda a fost scăzută la loc, pe când rata lui Basty a rămas… eeexact. La fel. De ce? Din surse aflate adânc în anusul băncii am aflat, neoficial ce-i drept, că banca a decis ca pierderile cauzate de criză să fie suportate de clienţi, doar n-o fi ea proastă! Din nou, ce-i păsa lui Basty, el îşi trăia viaţa braşoveană  la medium, petrecând şi facând colaje din ziare pe care i le trimite Hudrelului pentru a-l speria.

Dar iată, într-o altă zi înnorată de toamnă, cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, Basty s-a hotărât să devină lăncier gratuit. Pentru că firma la care lucra el silitor nu mai plătise salariul de aproape 2 luni. Aşa că s-a întors la Cluj, unde a preluat agresiv firma fratelui său nebănuitor şi a început să frece menta în mod legal. Frecat de mentă care în România se taxează forfetar, să-l mai aud eu pe ăla care promovează această activitate ca specific românească şi total relaxantă.

Într-un moment de proastă inspiraţie, plasat strategic în cea de-a treia  zi înnorată de toamnă, cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, fratele lui Basty a acceptat sfatul lui de a deschide noi conturi la banca unde Basty avea credit: OTP. Surle, trâmbiţe, primit firmă prostsperă cu braţele deschise (cel puţin aşa credeam, acum descopăr că de fapt doar un braţ era deschis, celălalt freca pula). Ah, satisfacţia de a rezolva toată hârţogăria într-un singur loc…

Şi a trecut timpul. Firma lăncierească nu mergea cum se aştepta Basty cel obişnuit cu traiul pe picior mare, banii nu se încasau, ratele nu se plăteau. Banca a început să fie tot mai agresivă în hârtii, telefoane, desene cu avionul pe cer şi mâţe moarte lăsate pe preşul de la intrare. Basty însă îşi păstra calmul şi voia bună: era credit fără ipotecă, fără garanţii, banca poate suge acadele, oricum nu are ce executa, hihihi… hi. Îşi plătea însă în continuare, şontâc şontâc, câte o bucată de rată, cum putea şi el, ca să mai aline suferinţa mamei lui, cel mai disciplinat plătitor de taxe, rate şi impozite din ţara asta, mamă care (săraca) vărsa lacrime fierbinţi de fiecare dată când un plic marcat cu nefericita siglă verde sosea pe prispa bordeiului. Toate bune şi frumoase, sosi şi noul an, şi sosi şi a patra zi de toamnă iarnă cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, când….

…banca a rămas fără răbdare. Aşa că a gandit şi pus în aplicare un plan ingenios de retardat, cu care s-a gândit ea să-şi scoată banii de la Basty. Şi anume, cu un telefon dat în miez de dimineaţă devreme, la ora 12:00, a declarat că Basty trebuie să îşi plăteşte (e bancă ungureşte, so work with me here) ratele altfel…

ALTFEL…

ALTFEL…

(suspans)

va decide blocarea conturilor firmei fratelui lui Basty, pentru căca un grup de familie care are conturi la aceeaşi bancă, trebuie să răspundă pentru faptul că Basty nu-şi plăteşte ratele! PamPam!

(intermezău de panseu)

Aşa, experimentaţi şi domniile voştri perplexitatea pe care am suferit-o eu la auzul aceştei scorneli fanteziste! Dar nu numai atât, cireaşa putredă de pe tortul unguresc e că, într-un moment de sinceritate maximă şi nemeritată, consultanta de la telefon, asaltată de ameninţările mele cu judecata, a replicat: “Păi trebuie şi banca să-şi recupereze datoriile cumva!”

Aşa că, dragii vreunui moş,  Basty a decis de azi închiderea contului OTPist al firmei şi mutarea acareturilor la altă bancă, preferabil mai puţin hoaţă (da, râdeţi). Poate mă felicitaţi cu ceva recomandare*. Totodată, mâine Basty se va întâlni cu un avocat pentru a discuta opţiunile în cazul în care banca chiar decide să pună în aplicare planu-i mai mult decât retardat de prostesc.

Mulţumesc pentru atenţie, ştiu că apreciaţi happyendul.

*cine pronunţă BRD, BCR, Transilvania sau alte bănci, chiar cu sedii în apartamente de bloc, ia bonus ban pe IP. Asta pentru că-mi sunteţi prieteni şi nu vă vreau răul.

]]> http://basty.wordpress.com/2010/01/14/la-basty-wordpress-com-a-venit-timpul/feed/ 16 Basty otp-bank-logo