Category Archives: Capitalismu face rau la potenta

La basty.wordpress.com a venit timpul….

… pentru serialul Aventuri cu Banca!

O producţie ireală în colaborare cu o bancă unde numai muia e mai mare ca dobânda!


Da, sunt unul dintre dobitocii care şi-au luat credit. Pentru nevoi personale. Bani pe care i-am cheltuit pe puşti, haine, maşină şi dicstracţie. Ah, the good old romanian-specific fun!

Dar, într-o zi înnorată de toamnă, cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, a venit criza. După criză, a crescut dobânda de referinţă. După dobânda de referinţă, a crescut dobânda variabilă a creditului lui Basty. De la 375 de lei la 500 de lei. Fun! Basty era însă salariat, n-avea griji în afară de burtă şi termometrul pentru domnişoare, aşa că plătea fluierând. Inutil de precizat că, într-o zi însorită de vară, cu şnur în cur şi ţâţe la vedere, dobânda a fost scăzută la loc, pe când rata lui Basty a rămas… eeexact. La fel. De ce? Din surse aflate adânc în anusul băncii am aflat, neoficial ce-i drept, că banca a decis ca pierderile cauzate de criză să fie suportate de clienţi, doar n-o fi ea proastă! Din nou, ce-i păsa lui Basty, el îşi trăia viaţa braşoveană  la medium, petrecând şi facând colaje din ziare pe care i le trimite Hudrelului pentru a-l speria.

Dar iată, într-o altă zi înnorată de toamnă, cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, Basty s-a hotărât să devină lăncier gratuit. Pentru că firma la care lucra el silitor nu mai plătise salariul de aproape 2 luni. Aşa că s-a întors la Cluj, unde a preluat agresiv firma fratelui său nebănuitor şi a început să frece menta în mod legal. Frecat de mentă care în România se taxează forfetar, să-l mai aud eu pe ăla care promovează această activitate ca specific românească şi total relaxantă.

Într-un moment de proastă inspiraţie, plasat strategic în cea de-a treia  zi înnorată de toamnă, cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, fratele lui Basty a acceptat sfatul lui de a deschide noi conturi la banca unde Basty avea credit: OTP. Surle, trâmbiţe, primit firmă prostsperă cu braţele deschise (cel puţin aşa credeam, acum descopăr că de fapt doar un braţ era deschis, celălalt freca pula). Ah, satisfacţia de a rezolva toată hârţogăria într-un singur loc…

Şi a trecut timpul. Firma lăncierească nu mergea cum se aştepta Basty cel obişnuit cu traiul pe picior mare, banii nu se încasau, ratele nu se plăteau. Banca a început să fie tot mai agresivă în hârtii, telefoane, desene cu avionul pe cer şi mâţe moarte lăsate pe preşul de la intrare. Basty însă îşi păstra calmul şi voia bună: era credit fără ipotecă, fără garanţii, banca poate suge acadele, oricum nu are ce executa, hihihi… hi. Îşi plătea însă în continuare, şontâc şontâc, câte o bucată de rată, cum putea şi el, ca să mai aline suferinţa mamei lui, cel mai disciplinat plătitor de taxe, rate şi impozite din ţara asta, mamă care (săraca) vărsa lacrime fierbinţi de fiecare dată când un plic marcat cu nefericita siglă verde sosea pe prispa bordeiului. Toate bune şi frumoase, sosi şi noul an, şi sosi şi a patra zi de toamnă iarnă cu ploaie şi umbrele sfârtecate de vântul tăios, când….

…banca a rămas fără răbdare. Aşa că a gandit şi pus în aplicare un plan ingenios de retardat, cu care s-a gândit ea să-şi scoată banii de la Basty. Şi anume, cu un telefon dat în miez de dimineaţă devreme, la ora 12:00, a declarat că Basty trebuie să îşi plăteşte (e bancă ungureşte, so work with me here) ratele altfel…

ALTFEL

ALTFEL…

(suspans)

va decide blocarea conturilor firmei fratelui lui Basty, pentru căca un grup de familie care are conturi la aceeaşi bancă, trebuie să răspundă pentru faptul că Basty nu-şi plăteşte ratele! PamPam!

(intermezău de panseu)

Aşa, experimentaţi şi domniile voştri perplexitatea pe care am suferit-o eu la auzul aceştei scorneli fanteziste! Dar nu numai atât, cireaşa putredă de pe tortul unguresc e că, într-un moment de sinceritate maximă şi nemeritată, consultanta de la telefon, asaltată de ameninţările mele cu judecata, a replicat: „Păi trebuie şi banca să-şi recupereze datoriile cumva!”

Aşa că, dragii vreunui moş,  Basty a decis de azi închiderea contului OTPist al firmei şi mutarea acareturilor la altă bancă, preferabil mai puţin hoaţă (da, râdeţi). Poate mă felicitaţi cu ceva recomandare*. Totodată, mâine Basty se va întâlni cu un avocat pentru a discuta opţiunile în cazul în care banca chiar decide să pună în aplicare planu-i mai mult decât retardat de prostesc.

Mulţumesc pentru atenţie, ştiu că apreciaţi happyendul.

*cine pronunţă BRD, BCR, Transilvania sau alte bănci, chiar cu sedii în apartamente de bloc, ia bonus ban pe IP. Asta pentru că-mi sunteţi prieteni şi nu vă vreau răul.

S-a răsturnat carul cu obiectivi.

Hotnews din nou. Trecând peste paranoia lui Geoană şi mocirla electorală,  clipul respectiv, observabil şi aici, dă impresia ca fiind scos din context. Cum a decurs discuţia cu doamna respectivă? Ce a conţinut ea? Pe şorţ scria PDL sau era doar portocaliu? Ce a urmat, după replica deja celebră? Mulţimea ce scanda? Hartia chiar a fost roz?

Aşa că m-am hotărât să fac un experiment. Am comentat. Da, eu, Basty, am comentat pe Hotnews:

Scos din context? (Miercuri, 11 noiembrie 2009, 12:02) Basty [utilizator]

Pentru a ne pastra obiectivitatea, ar trebui sa vedem clipul in totalitate. Ce exact a discutat Geoană cu doamna respectivă?
O oră şi 52 de minute mai târziu, aveam 7 voturi cu o medie de -3.
Da, hârtia chiar a fost roz. Şi în continuare e.

Mi căco nstatare

Hotnews declara acum câteva zile că pe perioada campaniei electorale va înceta publicarea ‘sondajelor de opinie’ efectuate de diferite institute, date fiind diferenţele absolut incredibile între acestea, diferenţe ce atingeau conform spuselor hotnews, până şi 10 procente.

M-am bucurat pe moment de această decizie, am văzut-o ca un mic pas în direcţia asanării mediului informaţional din România. Totuşi, cotrobăind conştiincios prin articole, am observat (mai mult sau mai puţin surprins) cum majoritatea comentariilor ce-l atacă pe păsărică acumulează cohorte de voturi negative, pe când cele ce-l apără sunt decorate minuţios cu deşte în sus.

1. Refuz să cred că aceste voturi reprezintă în mod corect preferinţele vizitatorilor, sau mai rău, ale întregului electorat (prin extrapolare, sau cum îi zice, aia de împarţi şi pe urmă extragi).

2. Refuz  să cred că sunt cheltuite resurse în vederea fabricării de voturi hotnews, nu cred că o asemenea măsură caracterizează un management de imagine eficient, chiar şi în timpul unei campanii electorale în care, vorba aia, all bets are off.

3. Singura concluzie la care pot să ajung este că imparţialitatea hotnews este mai mult decât discutabilă. Chiar presupunând că mă înşel la punctul doi, este responsabilitatea ta, ca portal de ştiri vizitat, să te asiguri că factorii ce contribuie la sistemul tău de prezentare a noutăţilor nu sunt perturbaţi de elemente toxice.

Căscaţi ochii şi bazaţi-vă mai mult ca oricând pe instinct.

Update

În susţinerea celor scrise mai sus, iată o dovadă aici

Deloc ciudat cum, ca niciodata, corul de comentăcioşi şi-a descoperit liantul în atacul furibund asupra Antonescului şi Orbanului, cu o mică derivare în apărarea ţiganilor şi a prostituatelor. Of, ce europeni am devenit dintr-o dată, mă mir şi eu uneori!

***

13 octombrie 2009, ora 14:10

UPDATE – 15 octombrie

După cum era de aşteptat, Băsescu a ignorat propunerea PSD+PNL+UDMR+Minorităţi pentru postul de premier. Premierul desemnat de actualul preşedinte e Lucian Croitoru.

Suntem iar în scandal, cel puţin până la alegeri.

Lăsând orice urmă de glumă la o parte, dacă iese iar Traian Băsescu preşedinte, suntem oficial sub o dictatură.

****

… Hudrea, ai emoţii?

15:14 UPDATE – Moţiunea a trecut

Bun. Szuper. Acu’ marş toţi acasă, cu Pogea în frunte.

Hudrea mai stă, că… el.. ăă.. lasă că ne explică dumnealui.

Planul funcţionează.

Phase one… compleeeeteed.

Deci dacă stăm să ne gândim bine, au ajuns la cârciuma centrală următorii: odrasla ţuguiată de marinar, ne-ne-ne-ne-nevroticul şi cel aflat sub investigaţie că a futut cu o oaie prea mult.  Buuun. Tot ce putem face acum e să aşteptăm şi să ne rugăm. Dacă totul merge bine se vor întâmpla următoarele:

– nemţii îşi vor da seama ce şi cine conduce acum în românia. Vor plânge şi vor bea muuultă bere. Merkel va dovedi că are muci căcălău.
– francezii îşi vor da seama ce şi cine conduce acum în românia. Vor plânge şi vor bea muuultă vin. Sarkozy va rămâne fără apetit sexual, astfel Cărluţa se va vedea obligată să-l înşele (iar) cu ceva italian focos care, pentru ceva motiv necunoscut, râde tot timpul.
– englezii îşi vor da seama ce şi cine conduce acum în românia. Vor plânge şi vor bea muuultă bere neagră, caldă şi neacidulată = bleah. Regina îi va rade una peste urechi lu’ Charles şi îi va ordona să-şi vândă domeniile din Transilvania, ce, e bou, ce caută acolo, Angola ce are?
– finlandezii, suedezii şi norvegienii îşi vor da seama ce şi cine conduce acum în românia. Vor plânge şi vor bea muuultă absolut, finlandia şi vor prăji un ren.
– danezii şi olandezii şi belgienii îşi vor da seama ce şi cine conduce acum în românia. Vor plânge şi vor bea muuultă bere albă, vor fuma puţină ciupercuţă şi o vor fute pe rând pe sirena lu’ Handersen (vor face un fel de poşta redacţiei, dacă vreţi)
– italienii vor râde şi vor mai cumpăra o fabrica de vehicule falimentară.

Ulterior, după ce smiorcăielile au trecut, în urma unui consiliu secret, la ceas de taină, la o locaţie ascunsă, organizat cu maximă discreţie, cei de mai sus vor hotărî (să sperăm) una din următoarele:
1. Instaurarea unei guvernări nemţeşti. Helmut mai are niscai viaţă în el, hai să-l delegăm ca să-şi spele păcatele de când cu fondurile alea din care şi-a luat Golf trei. <- asta o bifez eu, pui stop!
2. Graniţă, sârmă ghimpată, rotvailări, crocodili, rechini şi muşte ţeţe. Viză, dezinfectant. Şi apoi le facem cu mâna şi râdem fasoleşte cum fac precum pinball-ul de gard, hahaha, ce români proşti! Bă, da’ le vindem în continuare, nu? Phui, mă speriasem pentru o secundă.
3. Afară cu ei din uniune. Marş, gata, la revedere. Îi dăm la ruşi, măcar ştim o chestie (întâlnire întreruptă de urale iliesciene spontane, nestăpânite)

Măcar vom şti o chestie. Păi nu?

***

Că uitasem: băăăă, câtă ditamai vulvoaia cu TIFF-u ăsta! Că nu mai poci respira. Nu că nu-i frumos din partea lor, da’ io n-am recunoscut pe nimenea de acolo. Aşa le trebuie dacă nu l-au invitat pe Vin Diesel, m-au pierdut ca fan.

Amerikanskaya firma „Tranceseptor Technology” pristupila k proizvodstvu computerov „Personalny Sputnik”

Pun pariu că habar nu aveţi că ieri liderii ţărilor G20 s-au declarat optimişti în vederea evoluţiei crizei mondiale şi au hotărât stabilirea unui set de reguli privind stimulii adresaţi economiei. Nu, nu aveţi de unde şti, pentru că cică Becali i-a sechestrat pe unii. Hă. Ce chestie.

Pun pariu ca nu aveţi nici cea mai mică idee că ieri a avut loc un mic moment de euforie al burselor europene, după ce indicii asiatici au crescut şi ei puţin. Nu, nu aveţi de unde şti, că cică Becali a mers la judecătorie în şlapi. În şlapi, auzi ! Pfff !

Pun pariu că sunteţi complet pe dinafara subiectului privind declaraţiile CEO-ului GM, Fritz Henderson (hi there, Fritz, you american you!) care declară sus şi tare că va scoate compania din căcat (apropo, Jon Stewart râde de se prăpădeşte la auzul spuselor fritzeşti). Nu, nu aveţi de unde şti, că cică populaţia din Pipera (sau Becalistan, cum vă place vouă bucureştenilor să ziceţi) s-a solidarizat cu patronul stelist şi s-a luat la bătaie în faţa Judecătoriei Sectorului 1 cu ceva ştefănişti… din Ştefăneşti se pare, da’ încă nu a fost confirmat.

Pun pariu că nu aveţi habar că Lewis Hamilton a fost descalificat din cursa de Grand Prix de la Melbourne, după ce a dat cu ceva vaselină interzisă pe plăcuţele de frână ale concurenţilor*, împreună cu mecanicii de la McLaren. Măgărocii. Nu, nu aveţi de unde şti, că cică s-ar putea să-l aresteze mă pe oier, şi cică un oarecare Mircea Băsescu ameninţă undeva în fundal cu pumnul, mă ! Tiiiii ce răsturnare de situaţie !!

Sofico, dă tu sămânţa mai aproape şi înfundă şi tu cu ceva plodul ăla, să nu ma urle că nu aud televizorul fă, auzi ? Fi-ţi-ar fertilitatea a dracu’ să-ţi fie !

*chestie total inventată de mine, că nu mai ţiu minte de ce l-au descalificat şi mi-e lene acum să gugălesc.

***

Acum ceva vreme CFR a lansat cu mare trompeţeală noul serviciu de rezervare online al biletelor. Alea de tren, Jim. Iniţial m-am bucurat, hăi ce mişto, exact ca la DB. Pe urmă am aflat şpilu’ românesc: beletele rezervate online costă cu 3 lei mai mult decat cele cumpărate normal, la ghişeu. M-am şi prins de ce. La ghişeu îi pute gura la tanti care vinde şi care hîţi hzice hdesthinaţia, deci cauzează neplăcere, deci sunt cu reducere.

Şi şpilul numărul doi. Online le poţi rezerva doar, tot trebuie un drum până la ghişeu să le ridici, deci tot trebuie să inhalezi putoare orală ceferistă. Ţeapă bă entelectualule, te dai dăştept că ştii să foloseşti enternetul, ai ? Scuipa-ţi-aş diploma pe ştampilă !

***

Voi aţi observat că în această ţară nu există nici un om în stare a modera un talk show decent ? Toate aşa zisele emisiuni de discuţii eterne sunt de fapt nişte mugebehăieli în acorduri line de supt din dinţi şi ridicări de sprâncene, aranjat de sutiene şi scuipat în palmă. Fiecare vorbeşte peste fiecare şi toţi peste ceilalţi. Asta în caz că nu porneşte vreun zbierător singuratic a alerga bezmeticeşte pe tarla, de nu-l opreşti nici cu sârmă ghimpată.

Eu dacă aş fi moderator aş cere instalarea unor perechi de butoane în faţa mea. Fiecare pereche formată dintr-un buton roşu şi unul albastru, câte o pereche per invitat. Butonul roşu taie microfonul, butonul albastru vâră un dildo în curul invitatului. Dildo bineînţeles în prealabil bine camuflat în scaun.

***

Am observat pe bloagele aliate şi prietene că majoritatea comentatorilor purced a-şi expune experienţele proprii legate de subiectul / subiectele expuse de autor în postare. Nu înţeleg de unde moda asta de a considera că doare pe cineva în cur de cum ţi-ai molestat tu pisica la vremea adolescenţei în cautare de noi experienţe senzuale, doar pentru că cineva scrie despre cum s-a trezit, s-a urcat in tramvai şi a fost să cumpere mâncare pentru cotoi.

***

Vezi bă Silvius că nici vorbă de Năstase candidat ? Recunoaşte bă că am avut dreptate !

Aşa e, dragi copii. A început geoana după aur.

***

Pe final, pentru cei plictisiţi şi pentru cunoscători, un pont din domeniu. Acum o săptămână mi-am achiziţionat web hosting la RDS. Yey. Pentru a-mi configura CMS-ul necesar site-ului am nevoie de diverse librării instalate pe server aşa că am sunat şi eu ca tot prostea la suport tehnic pentru a afla detalii. Voi nu faceţi la fel ca mine, pentru că vocea relativ masculină de la celălalt capăt a declarat sus şi tare cu „ei nu cunoaşte linucşi, ei oferă doar suport pentru Vista şi Xp”.

Pathetic.

Entuziasmul egal Mişcarea ori Curiozitatea la pătrat

SENSIBILILOR, SUNTEŢI CA NIŞTE FEMEI ! DA, VOI, CO2 ŞI KRAKI !

Update: privind lumea prin perspectiva recentelor evenimente economice şi luând de asemenea în considerare multiplele ameninţări cu moartea de care am avut ocazia să mă bucur, cu mândrie pot să declar adăugarea in al meu distins blogroll a numiţilor Adrian „Co2Day” Cumvacumva şi Oana Shmeny Cătălina. Citiţi şi apreciaţi, nu fiţi porcotani.

Acum căcălău de vreme, într-o galaxie minunat de indepărtată, aflată în zona schengen a galaxiilor civilizate unde nu se scuipa pe scările rulante, se desfăşurau vremuri bune. Criza financiară nu era încă aşa decoltată şi cu fusta până supt buci, navele erau dotate cu piele neagră pe receptoarele de funduri cosmice şi aveau maimuţe dresate să spele parbrizul. Cursurile de levitaţie erau ţinute gratis şi săbiile erau făcute din laser de cea mai bună calitate, care mai tăia şi altceva în afară de doar anumite balustrade şi uşi convenabil plasate foarte în calea personajelor principale. Nisipul deşerturilor era greblat cu conştiinciozitate de nişte îmblăniţi mici şi cu ochi strălucitori iar lumea vorbea o engleză perfectă printre dinţii foarte albi.

Gravitând în jurul acestei lumi îl găsim pe Michael. Simpaticul de dumnealui, supradotat cu un Smena, a reuşit să imortalizeze în ipostaze deochiate guvernul din umbră al acestui minunat univers: l-a prins cu chiloţii în vine pe cel ce ţinea suspendată nava cu care se plimbau eroii principali, pentru a oferi iluzia că aceasta levitează. L-a fotografiat căscând pe cel care muta stelele pe cer pentru a prosti audienţa şi a reuşit să observe prin obiectiv perversitatea de care dădea dovadă dirijorul acestui proiect, penetrându-si digital şi fără regrete propriile creaţii.

A hole in one.

A hole in one.

De atunci au trecut 31 de ani minunaţi. Hainele au devenit mai largi pe cur iar cururile în consecinţă mai mari. Părul s-a zburlit mai scurt şi mai ţepos, ochelarii mai mici şi mai înfipţi în retină. Maşinile au început să consume mai puţin, arabii să se lacomească iar lumea intreagă sa tremure de frica lor. În schimb lalelele olandeze au continuat să inflorească, cactuşii mexicani să înţepe, iar galaxia indepărtată să genereze venituri dirijorului prin mulgeri şi reîncălziri repetate. I s-au mai redesenat ce-i drept, pe ici pe colo câte o stea în plus, unii oameni au fost retrogradaţi la statut de vierme, iar tuturor le-au fost îndepartate ridurile. Treaba mergea bine.

Până într-o zi, când dragul de Michael şi-a amintit că are o colecţie impresionantă de 3000 de fotografii din categoria ” colorata mâine-i gata, doar că e alb-negru ” şi ce frumos ar fi dacă, prin intermediul mărinimiei sale caracteristice, ar face el cadou această colecţie de imagini întregii comunităţi de fani ai indepărtatei lumi. Gratis.

Zis şi făcut.

Câteva zile mai târziu însă, galeria lui Michael a fost inchisă de dirijor. Dirijor care şi-a dat seama că ar putea scoate nişte bani frumoşi prin publicarea şi vânzarea acestor fotografii la suprapreţ foştilor puberi fascinaţi de ţâţe şi picioare leistice.

Multă vreme l-am admirat pe Lucas pentru geniul şi imaginaţia de care a dat dovadă născocind atâtea bucurii pentru mine şi pentru milioane de alţi oameni fascinaţi de războaie stelare şi căutători de comori cu lumânarea.

Not anymore. Nu am comentat nimic despre calitatea prequel-urilor, despre prostiile de spinoff-uri sau despre stupizenia maximă a ultimului Indiana Jones. Însă asta e dovada finală că Lucas nu mai e ce-a fost. Sau de-abia acum reuşim să ne dăm seama ce e cu adevărat: un gras pervers şi lacom.

( trei steluţe )

And in other news, după cum probabil nu ştiţi, duminică mă întorc pe tărâm românesc. Cu acest ocazie, doresc să-i invit pe dragii mei prieteni, care toţi mi-s dragi mai ceva ca propria mamă: hudrea, monica, jim, zappy şi în mod special kraki şi co2 la Bran, să ne căbănim la locaţia unui prieten, după gust şi asemănare. Eu aduc şi vin. Bineînţeles, puteţi veni cu aparţinători dar atenţie: aceşti vor trebui să treacă un test de atractivitate fizică.  Juriul va fi format din Arabelu, cu permisiunea Monicăi, desigur.

Cănd şi cum, aştept dezbatere publică în cadrul commenturilor de la acest articol privat. Ataşez o poză în care mă laud cu dimensiunile narghilelei mele, fumată la locaţia respectiv.

Da' pe ăsta micu' din stânga, cu ce-l hrăneşti ?

Da pe ăsta micu' din stânga, cu ce-l hrăneşti ?