Category Archives: Debitarea zilnica

Coerenţă. Cleme de rufe.

Cred că am descoperit un site mişto, se numeşte Tweeter. E nou… cred. Cred că mă apuc şi eu de tweetuit, că nu mai am puterea şi nici convingerea să mai scriu lung şi amuzant. Cred.

Aşadar, decât lung şi amuzant, mai bine scurt şi prost. Aşa a zis şi Darwin.

Îmi sforăie căţeaua de mută biroul de sub mine. Să nu mai zic că s-a tăvălit alaltăieri în ceva câcat găsit pe afară; a trebuit să mă îmbăiez în Domestos. Acum sunt translucent… ce fain!

Am făcut un site cadou pentru un club de airsoft din Scoţia; mi-a plăcut de ei cum se injurau pe teren. Proprietara clubului a zis mersi, oau, ce surpriză, thank you Basty, you deserve a blowjob. Pe urmă n-a mai dat nici un semn; de 4 săptămâni. Mă gândesc să-i trimit un mail cu un covrig în jurul unei puli de negru.

Hitler was right!! Donuts ARE delicious.

Urmăresc un nou serial cu aventurile vitejeşti ale soldaţilor americani prin Pacific. Azi m-am uitat la episodul trei, erau în vacanţă în Australia, după Guadalcanal. Plin de femei uşoare, futeau ăştia acolo de se cruceau cangurii. Accurate history that is!

Mă tot cheamă unul la cafea dis de dimineaţă şi nu mai ştiu cum să-l refuz. Cred că vrea să-mi pună mâna pe picior.

Am deschis listele pentru înscrierea în noul meu grup radical. Ne vom inspira după IRA şi fiecare pretendent va trece prin testul suprem de vitejie: epilarea inghinală. Cred că la închiderea înscrierilor voi fi singur, înconjurat de femei epilate. Săracul de mine 😦 …. (SCORE!)

Ce faceţi de Paşti? Eu o să mă prefac că a înviat Patrick Swayze: „Nobody puts Baby in the corner!!!!”

Anunțuri

Here we go again.

http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/frati-bucuresteni-v-am-batut-la-mitocanie-si-nesimtire-smecher-de-cluj-%E2%80%93-video-32178.html

***

Duminică, 28 februarie, venind dinspre Oradea, înainte de a intra în Floreşti (un fel de Otopeni al Clujului, pentru necunoscători), o dubă cu număr de Bulgaria (XT 6985 XA), plină la refuz cu ţigani, a vrut să mă scoată de pe şosea. Eram cu maică-mea în maşină şi am tras amândoi o sperietură straşnică. După diverse mui şi puli arătate ciorilor, am sunat la 112, unde miliţia clujeană a promis că dă maşina în urmărire şi când îi prind mă sună.

Pe urmă un prieten îmi zice că dacă nu a avut loc nici un contact fizic între cele două maşini nu ai cum să dovedeşti că a avut intenţia repsectivă, chiar cu martori. Oare aşa e? Dacă printr-o minune reuşeau să-i prindă, intenţionam să-i acuz de tentativă de omor.

Ştiu că apelurile la 112 sunt monitorizate, iar acţiunile luate în consecinţă sunt ulterior evaluate de Uniunea Europeană.

***

Pe de altă parte, împreună cu un prieten, am reuşit (mai mult el, că se plimbă zilnic pe acolo) să curăţăm o zonă a Clujului (complexul Sigma) de şmecheraşi care parchează în mijlocul străzii. Da, sunăm de fiecare dată la miliţia comunitară, care în 5 minute a venit şi s-a apucat de ridicat maşini. Impresionant.

Un apel a day keeps the cocălar away!

Murim episodul doi

… sau redescoperiţi alături de Basty apa caldă.

Iar s-a apucat să ningă peste sudul ţării. În timp ce manevrez cu hărnicie telecomanda, între două Naţionale Geografice şi trei Descoperiri, frânturi de imagini însoţite de zbierete, urlete şi corespondenţe alarmate îmi confirmă că stilul pompieristic de a redacta şi prezenta ştirile a revenit. Îmi laud şi laud din nou decizia de a renunţa la a mai urmări canalele de ştiri româneşti.

În noiembrie 2007 am prins o zăpadă cruntă în Germania. Începuse să ningă într-o zi de marţi, noi urmând a pleca vineri la drum. Urmăream necontenit buletinele de ştiri, pentru a afla dacă putem porni către Cluj sau eram nevoiţi să mai petrecem înca o bucată de vreme între Fritzi şi Helge (nu că mă plâng de bere şi ciolan cu sauerkraut, dar plictiseala era maximă). Obişnuit fiind cu stilul românesc, eram revoltat din cauza comunicatelor calme despre „zăpada care cade în continuare şi traficul e îngreunat” . Cum, atât? Atât? Păi şi eu de unde aflu de morţi, răniţi, dacă se poate circula prin Baden-Württemberg? Câcat! Am plecat cu inima strânsă şi cu teama că vom rămâne înfundaţi în vreo curba de autostradă, prin nămeţi.

Ajunşi la Paprika după 10 ore de drum fără probleme majore (chiar am primit după vreo 3 săptămâni o amendă pentru viteză din Austria) şi odihnindu-ne la o cană de ceai, am dezbătut puţin problema şi ne-am dat seama că natura calmă a comunicatelor nemţeşti despre efectele zăpezii era rezultatul convingerii că autorităţile îşi fac treaba. Ninge? Sigur cineva deszăpezeşte. A rămas cineva blocat? Greu de crezut, dar sigur Notruf-ul a delegat un elicopter pentru a-i salva. Nici o problemă, să ne vedem de viaţă în continuare. Vreo doi trei Geistfahreri? Nişte bătrânei dezorientaţi de ninsoare, o să-i îndrume poliţia către sensul corect de mers.

Revenind la situaţia actuala din România: televiziunile au o reală nevoie de acest circ. Ce-o să fie, ce-o sa fie? E loto prono, e entertaining, e cu suspans! Oare o să moară proştii de pe DN7 Ialomiţa, sau nu? To find out, join us again, on The News!

N-o să vă plictisiţi niciodată în ţara asta.

E fix. Deci ştiri.

Aoleu băi, fugiţi! Murim! E jale! Deci fuck, bă, fuck! Zăpadă, etcetera! Hăiţi de lupi subnutriţi au pornit să ronţăie nefericiţii rămaşi izolaţi în centrul capitalei! Femei gravide sunt violate de ceţi de Yeti fără scrupule, în timp ce nămeţii cresc exponenţial, băi doamnelor şi domnilor! Cod portocaliu, ….. vai, breaking news, cromatic e complementar albastrului, suntem blestemaţi!

Toate astea în timp ce Oprescu îşi arată nonşalant molarii şi premolarii somând din cockpitu-i de primar al tuturor primarilor:
a)deszăpezitorii să-şi facă treaba
b) oamenii să nu mai circule
c) câinii să nu mai latre
d) pisicile să nu mai fie curv.. scuze, politicienii să nu mai fie curve,
e)vremea…. să nu mai. Punct.

Am menţionat că e vai de noi? Deci am zis, aoleu şi toate alea? Da? Am reuşit să subliniez gravitatea faptului şi / sau în acelaşi timp să instaurez un ton alarmant, generator de panică? Da? Deci continuăm. Derulează mă prompterul! Aşea. Deeeeeci…. exponenţial am zis…. mmm…. premolaari…. aşa…. curve…. punct. Da.

AIAIAIAIAIIII stimaţi telespectatori! Au ieşit la atac ţurţuri ninja sinucigaşi! Prin atacuri asezonate cu diverse subterfugii aceştia reuşesc să năucească prin impact asupra creştetului pensionari nevinovaţi ce au ieşit la plimbat osteoporoza prin nămeţi! Unde s-a ajuns, nu mai avem scăpare! Utilajele de deszăpezit nu mai fac faţă, nici lateral, nici spate, poştite fiind din toate direcţiunile!!! Ne-au lăsat de izbelişte, soarta ne e petcetluită! Suteliarde şi mii de oameni nevinovaţi vor muri în chinuri groaznice pe şoselele blocate de viscolul necruţător, în timp ce autorităţile stă!

Iar acum, pentru o corespondenţă din direct şi exact buricul nămeţilor, vorbim cu Violeta, blocată undeva între Urziceni şi ceva anus al hărţii României nevrednic de calificativul localitate: Bună seara Violeta!
– Bună seara!
– Câţi morţi, răniţi, cadavre în putrefacţie, zbierete, urlete, plânsete în agonie ai în jurul tău?
– Hă? ….  Cum, cum?
– Descrie-ne puţin iadul prin care treci!
– Ă? Ce?
– Zăpadă, drum blocat, sute şi mii de oameni pe cale sigură către moarte! Nu sună cunoscut?
– A, păi e ok, drumul e destul de curăţat, am circula în voie dacă n-ar fi plin de români dobitoci care să depăşească coloana de maşini şi n-ar bloca ambele sensuri. Altceva mai vreţi să ştiţi?
– ….
– Alo?
– Nu, mulţumim Violeta, ajunge.

Deci, precum vedeţi, e DE ZA STRU! Tot ce putem face e să ne rugăm! Nu ne mai ajută nimeni!

Trecând la ştiri internaţionale, ecourile conferinţei de anul trecut de la Copenhaga, desfăşurată sub tema încălzirii globale încă se fac resimţite (…)

***

Mai nou consoarta cumpără într-o autentică veselie reviste de amenajări. Interioare. Reviste pe care, chinuit lăuntric fiind, le mai răsfoiesc. Pe budă. Util lucru (sau cel puţin aşa credeam în naivitatea mea), având în vedere faptul că iaca, am găsit o măsuţa de leptop, pentru stat în pat, cu loc pentru maus, cu lampă pentru examinat coşuri şi o isteaţă clemă pentru vază.

Ioai, du, Freude! Visul meu de-o viaţă! Nu numai să-mi desfăşor viaţa de freelancer de acasă, dar să-mi desfăşor chiar activitatea profesională din pat, cu lampă şi cu vază? Raiul pe pământ! Suck it, nine to fivers!

Iaca căcat. Ce rost că am găsit o asemenea măgăoaie dacă magazinul de unde ea se poate achiziţiona e doar în bucureşti. Lucru valabil de altfel pentru toate produsele prezentate în fiţuicile în cauză. Să nu mai zic de proiecte, cabinete de arhitectură şi birouri de stomatologi şi cu ce pula îşi mai plătesc autorii salariile: bucureşti, bucureşti, bucureşti…

Iaca aşa apare şi întrebarea mea, întrebare la care poate mă ajutaţi si dumneavoastră să găsesc un răspuns:

La ce căcat cu mac mai vând ăştia revistele lor imbecile şi în alte localităţi decât mărita capitală?

Urban skiing

Poftiţi:

Mulţumiri Monicăi, din statusul căreia am furat linkul.

Compătimiţi-i pe băieţi, au luat amendă de 500 de RON şi acum luptă să scape de ea.

Melodia din fundal e The Pixies – Where is my mind.

Rezoluţia mea pe 2010: 1680 x 1050

… dacă nu sunteţi computer geeks probabil că nu înţelegeţi gluma proastă de mai sus, ceea ce probabil e un avantaj.

UPDATE

Victorie, tovarăşi! Windows 7 pe Acer Aspire One! Victorie! Şi merge mai bine decât pe HP Pavilion dv 6900. Deci să-i fut HP.
Dacă e cineva interesat de cum am reuşit îmi puteţi adresa întrebări, iar eu vă voi răspunde sincer: GOOGLE IT!

Pentru că sunt un egoist şi un maniac.

IN YOUR FACE!

***

Şi acum ştirile, prelucrate pentru ingineri, punctual, fără prea multe căcaturi de umplutură:

1. Am petrecut un Rev de căcat, infectat de manelişti şi servicii execrabile (Monica ştie!). Feriţi-vă de:

  • locul acesta, de 1 Mai şi Felix în general (locuri care se află încă în 1984)
  • să petreceţi cu o gaşcă de băimăreni pe care nu-i cunoaşteţi

2. M-am întors în Cluj unde m-a întâmpinat cu drag noroiul de 20 de cm de pe stradă, haita de câini proptită la intrarea blocului şi lipsa totală de speranţe pentru 2010.

3. Am ajuns la concluzia că cercul meu de prieteni este format din fete la ciclu,  care merg pe ideea ” dacă eu am o zi de căcat, atunci toţi să aibă o zi de căcat” şi că mai uşor cucereşti Rusia înarmat cu un ghiveci decât să organizezi ceva fun cu ele.

4. Am retras Alfa din circulaţie şi încerc fie s-o vând unui entuziast care să o recondiţioneze (săracul!), fie o dau pentru programul Rabla. Refuz să mai investesc bani în ea.

5. Mi-am scos interfaţa aero de pe HP şi acum Win7 merge mai uşor. Vreau să-mi iau tabletă grafică şi n-am habar de care şi mă chinui de 3 zile să pun XP pe un Acer Aspire One.

În rest toate bune şi frumoase, sper că v-am înseninat ziua!

Diferite urări.

Sunt acasă, cu familia și copilul. Am făcut bradul și acum ne ascundem unii de alții prin casă. Fun!

Eu: Elisa, unde-i mierea?
Elisa (ironică): Exact în fața ta, scumpule!
Eu (după ce mă uit ca prostu 5 minute pe rafturi): Unde exact?
Elisa (nervoasă): Exact acolo e măi, în fața ta!
Eu: No hai dă-mi-o tu, că eu n-o găsesc!
Elisa (cu un ton superior): Uite-o mă acolo, căscatule, în borcanul ăla pe care scrie GEM DE CAISE!

Ca să vă dați seama cum decurge socializarea în familia noastră.

Să aveți un Crăciun fericit!